Natura 2000

REUNIREA ÎN SCOPUL PROTEJĂRII NATURII DIN EUROPA

Începând cu anii 1960, a fost evident că natura Europei se deteriora: Speciile care erau comune și răspândite au dispărut, iar multe situri naturale s-au degradat sau au fost pierdute. Extinderea urbanizării și a dezvoltării economice, împreună cu schimbările aferente utilizării terenurilor și mărilor, poluarea și construirea de infrastructuri provoacă aceste efecte devastatoare asupra naturii.

Cu puțin mai mult de 40 de ani în urmă, pentru a răspunde îngrijorării tot mai mari a cetățenilor, țările europene au început să lucreze împreună pentru a proteja natura și pentru a păstra patrimoniul nostru natural. Acest efort a necesitat o acțiune decisivă, guvernată de reguli clare pe care să le urmeze toată lumea. Drept urmare, Uniunea Europeană (UE) a pus în aplicare o legislație dedicată pentru a asigura conservarea tuturor speciilor de păsări și a celor mai multe animale, plante și habitate amenințate, dintre care multe sunt unice în Europa și nu se mai găsesc nicăieri în lume.

CUM PROTEJEAZĂ UE NATURA

Principalele elemente de susținere a legislației UE privind protecția naturii, pe care toate statele membre ale UE le-au transpus în legislația lor națională, sunt două legi ale Uniunii Europene numite Directiva privind păsările (1979) și Directiva privind habitatele (1992), denumite colectiv Directivele UE privind natura.

Ambele directive urmează o abordare similară și complementară. Acestea protejează:

1. Ariile naturale care adăpostesc specii și habitate sălbatice. Ariile care trebuie să fie protejate sunt identificate respectând criteriile științifice convenite. Acestea sunt denumite situri Natura 2000 și împreună formează cea mai mare rețea de arii protejate din lume.

2. Specii distinctive, atât din interiorul, cât și din afara siturilor Natura 2000.

EXPLORAȚI SITURILE NATURA 2000 ORIUNDE ÎN UE VIZUALIZATOR REȚEAUA NATURA 2000

MAI MULTE INFORMAȚII SUNT INCLUSE ÎN RAPORTUL CU PRIVIRE LA DIRECTIVELE UE PRIVIND PĂSĂRILE ȘI HABITATELE

CUM PROTEJEAZĂ UE NATURA

Ambele directive urmează o abordare similară și complementară. Acestea protejează:

2. Specii distinctive, atât din interiorul, cât și din afara siturilor Natura 2000.

EXPLORAȚI SITURILE NATURA 2000 ORIUNDE ÎN UE VIZUALIZATOR REȚEAUA NATURA 2000

MAI MULTE INFORMAȚII SUNT INCLUSE ÎN RAPORTUL CU PRIVIRE LA DIRECTIVELE UE PRIVIND PĂSĂRILE ȘI HABITATELE

PROTEJAREA SITURILOR NOASTRE NATURALE: REȚEAUA NATURA 2000

Rețeaua Natura 2000 este cea mai mare rețea de arii protejate din lume. Aceasta este alcătuită din aproximativ 27.000 de situri din 27 de state membre, iar în prezent acoperă peste 18 % din suprafața terestră a Uniunii Europene și în jur de 9 % din suprafața marină a acesteia. Rețeaua protejează în jur de 1.500 de specii de animale și de plante specifice, rare sau amenințate, din UE.

Cel mai mare sit Natura 2000 este zona marină Mers Celtiques de pe coasta atlantică a Franței, în timp ce Grotta della Lovara – care protejează mai multe specii amenințate de lilieci din Alpii italieni – este unul dintre cele mai mici situri. Printre cele mai rare habitate și specii protejate de rețea se află cascadele de tuf de pe râurile carstice ale Alpilor Dinarici, proteul de peșteră (Proteus anguinus) și dropia gulerată (Chlamydotis undulata), care se găsește doar în Insulele Canare.

Explorați siturile Natura 2000 oriunde în UE 🠦 Vizualizator rețeaua Natura 2000.

Aflați mai multe în Barometrul Natura 2000, în secțiunea de Întrebări frecvente Natura 2000 și alte date și hărți privind rețeaua Natura 2000.

PROTEJAREA SITURILOR NOASTRE NATURALE: REȚEAUA NATURA 2000

Explorați siturile Natura 2000 oriunde în UE 🠦 Vizualizator rețeaua Natura 2000.

Aflați mai multe în Barometrul Natura 2000, în secțiunea de Întrebări frecvente Natura 2000 și alte date și hărți privind rețeaua Natura 2000.

CONSERVAREA FLOREI ȘI FAUNEI SĂLBATICE ÎN AFARA ARIILOR PROTEJATE

Directivele UE privind natura stabilesc, de asemenea, reguli stricte privind protejarea speciilor în afara siturilor Natura 2000. Acestea solicită, de exemplu, introducerea unor măsuri care să prevină perturbarea păsărilor care cuibăresc, în timpul activităților forestiere sau capturarea accidentală a unor specii de pești protejate, în timpul pescuitului comercial.

De asemenea, directivele interzic culesul, colecționarea, tăierea, smulgerea sau distrugerea plantelor sălbatice protejate, chiar și în afara siturilor Natura 2000. De asemenea, sunt interzise păstrarea, transportarea și vânzarea exemplarelor de animale și de plante prelevate din sălbăticie.

Consultați lista de specii protejate prin Directiva privind habitatele și de păsări sălbatice protejate prin Directiva privind păsările.

CONSERVAREA FLOREI ȘI FAUNEI SĂLBATICE ÎN AFARA ARIILOR PROTEJATE

Consultați lista de specii protejate prin Directiva privind habitatele și de păsări sălbatice protejate prin Directiva privind păsările.

CUM ȘTIM CARE ESTE STAREA NATURII ÎN UE?

Fiecare țară din UE colectează în mod periodic informații cu privire la speciile și habitatele protejate de pe teritoriul său, pentru a monitoriza starea acestora. Acest lucru are un rol esențial pentru a înțelege starea unei specii sau a unui habitat, care sunt amenințările cu care se confruntă și cum pot fi elaborate cele mai bune măsuri de conservare. De asemenea, colectarea informațiilor stă la baza analizării tendințelor privind starea speciilor și a habitatelor protejate din UE.

La fiecare șase ani, statele membre ale UE raportează aceste date către Agenția Europeană de Mediu (AEM). AEM integrează informațiile în bazele sale de date (de exemplu, în Sistemul de informații privind natura din Europa (EUNIS)) și publică „Starea naturii în UE” ca un raport tehnic al AEM, însoțit de un raport privind politica Comisiei Europene. Cel mai recent raport a fost publicat în 2020 și a relevat faptul că majoritatea speciilor (63 %) și a habitatelor (81 %) protejate de Directiva privind habitatele nu se află într-o stare bună de conservare.

CUM ȘTIM CARE ESTE STAREA NATURII ÎN UE?

EVALUARE – SUCCESE ȘI PROVOCĂRI ÎNTÂLNITE ÎN CONTINUARE

Eforturile coordonate de a conserva patrimoniul natural al Europei au avut ca rezultat o serie de realizări:

Aria protejată în scopul conservării naturii în UE a crescut de peste trei ori în ultimii 30 de ani.
Peste jumătate dintre speciile de păsări din UE se află acum într-o stare de conservare stabilă, mulțumită acțiunilor de protecție și de conservare direcționate, și în ciuda creșterii economice semnificative din ultimii 40 de ani.
Unele specii pe cale de dispariție revin, inclusiv râsul iberic și vulturul bărbos.
Practicile de gestionare a terenurilor care sunt benefice atât pentru natură, cât și pentru oameni, sunt din ce în ce mai întâlnite.
Nivelul de cunoștințe despre biodiversitatea noastră europeană a crescut și a condus la acțiuni de conservare mai eficiente.
UE a investit miliarde de euro în conservarea naturii, de exemplu prin programul de finanțare LIFE, ceea ce a dus la unele dintre cele mai de succes povești din lume, în materie de conservare.

În ciuda acestui progres rămân încă multe provocări. Pentru a ne asigura că atât oamenii, cât și natura prosperă, trebuie să abordăm cauzele principale ale pierderii biodiversității și să regândim modul în care producem, consumăm și comercializăm bunuri, astfel încât să promovăm natura, în loc să o distrugem. Pactul verde european și Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 sunt pași importanți în această direcție.

EVALUARE – SUCCESE ȘI PROVOCĂRI ÎNTÂLNITE ÎN CONTINUARE

Eforturile coordonate de a conserva patrimoniul natural al Europei au avut ca rezultat o serie de realizări:

Aria protejată în scopul conservării naturii în UE a crescut de peste trei ori în ultimii 30 de ani.
Peste jumătate dintre speciile de păsări din UE se află acum într-o stare de conservare stabilă, mulțumită acțiunilor de protecție și de conservare direcționate, și în ciuda creșterii economice semnificative din ultimii 40 de ani.
Unele specii pe cale de dispariție revin, inclusiv râsul iberic și vulturul bărbos.
Practicile de gestionare a terenurilor care sunt benefice atât pentru natură, cât și pentru oameni, sunt din ce în ce mai întâlnite.
Nivelul de cunoștințe despre biodiversitatea noastră europeană a crescut și a condus la acțiuni de conservare mai eficiente.
UE a investit miliarde de euro în conservarea naturii, de exemplu prin programul de finanțare LIFE, ceea ce a dus la unele dintre cele mai de succes povești din lume, în materie de conservare.