MUNȚI
Munții acoperă 29 % din suprafața terestră a UE. Cele cinci lanțuri muntoase majore sunt Alpii, Munții Apenini, Munții Pirinei, Munții Scandinaviei și Carpații. Cu o altitudine de 4.810 de metri, Mont Blanc din Alpii francezi este cel mai înalt vârf din UE.
O mare parte din zonele muntoase ale Europei (aproximativ 40 %) este acoperită de păduri și pășuni, care sunt pășunate de animale pe timpul verii. În mare parte având în vedere caracterul izolat, multe dintre zonele sălbatice ale Europei se găsesc în regiunile muntoase.
Munții adăpostesc o mare varietate de specii de plante și animale, iar multe dintre acestea s-au adaptat la condițiile extreme în care trăiesc. În zonele muntoase ale Europei trăiesc mai mult de 2.500 de specii și subspecii de plante, iar multe dintre acestea nu se găsesc nicăieri în altă parte.
Cu toate acestea, ecosistemele montane sunt amenințate de abandonarea terenurilor, de agricultura intensivă, de dezvoltarea infrastructurii și de exploatarea nesustenabilă. În comparație cu ecosistemele din zonele mai joase de relief, zonele montane sunt, de asemenea, mai sensibile la impactul negativ al schimbărilor climatice.
MUNȚI
Munții acoperă 29 % din suprafața terestră a UE. Cele cinci lanțuri muntoase majore sunt Alpii, Munții Apenini, Munții Pirinei, Munții Scandinaviei și Carpații. Cu o altitudine de 4.810 de metri, Mont Blanc din Alpii francezi este cel mai înalt vârf din UE.
O mare parte din zonele muntoase ale Europei (aproximativ 40 %) este acoperită de păduri și pășuni, care sunt pășunate de animale pe timpul verii. În mare parte având în vedere caracterul izolat, multe dintre zonele sălbatice ale Europei se găsesc în regiunile muntoase.
Munții adăpostesc o mare varietate de specii de plante și animale, iar multe dintre acestea s-au adaptat la condițiile extreme în care trăiesc. În zonele muntoase ale Europei trăiesc mai mult de 2.500 de specii și subspecii de plante, iar multe dintre acestea nu se găsesc nicăieri în altă parte.
Cu toate acestea, ecosistemele montane sunt amenințate de abandonarea terenurilor, de agricultura intensivă, de dezvoltarea infrastructurii și de exploatarea nesustenabilă. În comparație cu ecosistemele din zonele mai joase de relief, zonele montane sunt, de asemenea, mai sensibile la impactul negativ al schimbărilor climatice.

HABITATE MONTANE
Munții sunt caracterizați de factori de mediu foarte specifici, cum ar fi versanți abrupți, soluri sărace și puțin adânci și condiții climatice extreme. Variația locală mare a acestor condiții explică de ce diversitatea habitatelor și a speciilor din zonele montane este în general mai mare decât în zonele joase din jur.
Din cele 233 de tipuri de habitate protejate în UE, 42 (aproape 20 %) se găsesc în exclusivitate sau aproape exclusiv în zonele montane, iar alte 91 de habitate se găsesc atât înzonele montane, cât și în zonele de câmpie.
În timp ce aproape jumătate din munții noștri sunt acoperiți de păduri, aceștia găzduiesc, de asemenea, o varietate bogată de arbuști și pajiști, inclusiv lande și pajiști alpine, precum și habitate stâncoase pe stânci, pereți verticali și prundiș. Munții adăpostesc, de asemenea, habitate cu apă dulce, precum lacuri alpine, mlaștini și izvoare, precum și ghețari, la altitudini mai mari.
HABITATE MONTANE
Munții sunt caracterizați de factori de mediu foarte specifici, cum ar fi versanți abrupți, soluri sărace și puțin adânci și condiții climatice extreme. Variația locală mare a acestor condiții explică de ce diversitatea habitatelor și a speciilor din zonele montane este în general mai mare decât în zonele joase din jur.
Din cele 233 de tipuri de habitate protejate în UE, 42 (aproape 20 %) se găsesc în exclusivitate sau aproape exclusiv în zonele montane, iar alte 91 de habitate se găsesc atât înzonele montane, cât și în zonele de câmpie.
În timp ce aproape jumătate din munții noștri sunt acoperiți de păduri, aceștia găzduiesc, de asemenea, o varietate bogată de arbuști și pajiști, inclusiv lande și pajiști alpine, precum și habitate stâncoase pe stânci, pereți verticali și prundiș. Munții adăpostesc, de asemenea, habitate cu apă dulce, precum lacuri alpine, mlaștini și izvoare, precum și ghețari, la altitudini mai mari.
FLORA ȘI FAUNA SĂLBATICĂ MONTANĂ
Prin Directiva UE privind habitatele, UE protejează 181 de specii de animale și de plante care se găsesc exclusiv sau aproape exclusiv în zonele montane, precum și alte 130 de specii care se găsesc atât în zonele montane, cât și în zonele de câmpie.
Munții reprezintă un loc important de refugiu pentru flora și fauna sălbatică amenințată, iar unele specii extrem de specializate se găsesc numai în anumite lanțuri muntoase, cum ar fi, de exemplu, șoarecele tatra (Microtus tatricus) în Munții Carpați, Capra neagră de Abruzzo (Rupicapra pyrenaica ornata) în Munții Apenini sau Salamandra alpină (Salamandra atra), în Alpi.
Multe specii de plante s-au adaptat să trăiască pe pereții verticali ai stâncilor montane. De exemplu, cunoscuta floare-de-colț (Leontopodium alpinum), prosperă la altitudini mari și pe versanți.
Păsările de pradă precum acvila de munte (Aquila chrysaetos), vulturul sur (Gyps fulvus) și vulturul bărbos (Gypaetus barbatus), folosesc stâncile montane și habitatele stâncoase pentru cuibărit.
FLORA ȘI FAUNA SĂLBATICĂ MONTANĂ
Prin Directiva UE privind habitatele, UE protejează 181 de specii de animale și de plante care se găsesc exclusiv sau aproape exclusiv în zonele montane, precum și alte 130 de specii care se găsesc atât în zonele montane, cât și în zonele de câmpie.
Munții reprezintă un loc important de refugiu pentru flora și fauna sălbatică amenințată, iar unele specii extrem de specializate se găsesc numai în anumite lanțuri muntoase, cum ar fi, de exemplu, șoarecele tatra (Microtus tatricus) în Munții Carpați, Capra neagră de Abruzzo (Rupicapra pyrenaica ornata) în Munții Apenini sau Salamandra alpină (Salamandra atra), în Alpi.
Multe specii de plante s-au adaptat să trăiască pe pereții verticali ai stâncilor montane. De exemplu, cunoscuta floare-de-colț (Leontopodium alpinum), prosperă la altitudini mari și pe versanți.
Păsările de pradă precum acvila de munte (Aquila chrysaetos), vulturul sur (Gyps fulvus) și vulturul bărbos (Gypaetus barbatus), folosesc stâncile montane și habitatele stâncoase pentru cuibărit.
MAMIFERE
Munții Europei adăpostesc multe mamifere, inclusiv ibecși, capre de munte și iepuri de munte. Munții oferă, de asemenea, și carnivorelor mari refugiu și coridoare, permițându-le să se deplaseze dintr-o regiune în alta. În Europe trăiesc cinci specii de carnivore mari: lupul (Canis lupus), glutonul (Gulo gulo), râsul (Lynx lynx), râsul iberic (Lynx pardinus) și ursul brun (Ursus arctos). Aceste specii au coexistat cu oamenii de-a lungul istoriei, dar gestionarea și conservarea lor actuală necesită măsuri pentru abordarea conflictelor cu oamenii, în special pentru a preveni atacurile asupra animalelor domestice.
MAMIFERE
Munții Europei adăpostesc multe mamifere, inclusiv ibecși, capre de munte și iepuri de munte. Munții oferă, de asemenea, și carnivorelor mari refugiu și coridoare, permițându-le să se deplaseze dintr-o regiune în alta. În Europe trăiesc cinci specii de carnivore mari: lupul (Canis lupus), glutonul (Gulo gulo), râsul (Lynx lynx), râsul iberic (Lynx pardinus) și ursul brun (Ursus arctos). Aceste specii au coexistat cu oamenii de-a lungul istoriei, dar gestionarea și conservarea lor actuală necesită măsuri pentru abordarea conflictelor cu oamenii, în special pentru a preveni atacurile asupra animalelor domestice.
CE FACE UE PENTRU A NE PROTEJA MUNȚII?
Multe eforturi privind protejarea munților Europei sunt coordonate și sprijinite la un nivel european mai larg. Pe lângă Directivele UE privind natura, care protejează speciile și habitatele montane și oferă un cadru pentru rețeaua Natura 2000, UE este, de asemenea, un membru semnatar al Convenției alpine și al Convenției Carpatice. Aceste convenții reunesc toate țările implicate, pentru a dezvolta obiective și acțiuni comune, în scopul protejării patrimoniului natural și cultural a două dintre cele mai mari lanțuri muntoase din Europa.
Convenția alpină este un act unic cu caracter obligatoriu privind durabilitatea, care urmărește să protejeze ecosistemele alpine sensibile, precum și identitățile culturale, patrimoniul și tradițiile din zona alpină, pentru generațiile următoare.
Convenția Carpatică este un tratat subregional care promovează dezvoltarea durabilă în regiunea Carpaților și protejarea acestora.
The Biodiversity information system for Europe is a partnership between
the European Commission and the European Environment Agency.